Sfârșitul expoziției „Lemnul, Pânza și Vorba”, sau, mai bine zis, finalul proiectului cu același nume a venit ca o încununare deosebită și neașteptată a întregului parcurs. În urma vernisajului care a bucurat comunitatea locală și care a generat și în online o activitate foarte frumoasă, am fost întrebați dacă v-a mai exista o astfel de festivitate și la închiderea expoziției. 

            Cu lucrul acesta în minte, am început să gândim și să organizăm un finisaj. Provocarea principală a fost găsirea unui element de interes nou, care să completeze ceea ce am adus deja împreună. Iar răspunsul a venit chiar dintre oamenii care au întrebat de un eveniment final. Așa am decis să integrăm, pentru finisaj, gustul ca element al patrimoniului imaterial, și să organizăm cu acest prilej o masă lungă, pe centrul galeriei, la care să fie servite exclusiv preparate tradiționale de origine locală, cu sprijinul carmangeriei artizanale „La Toma”. 

            În timpul pregătirii mesei, însă, am constatat cu surprindere că lucrurile aveau să fie mult diferite de cum le imaginam și pregăteam noi. Pe fondul unei pene de curent neprevăzute, ne-am aflat în ipostaza în care, cu 30 de minute înainte de eveniment, am continuat aranjarea mesei și a mâncărurilor improvizând iluminarea cu ce aveam la îndemână: blițuri și lanterne de cap. Cu toate acestea, într-un și dintr-un angajament comunitar uimitor, oamenii au plecat din zona galeriei spre casele lor – doar pentru a se întoarce cu sfetnice, lumânări, acumulatori, mini-generatoare și alte astfel de instrumente cu care am organizat o cină tradițională, la lumina lumânării, în expoziției. Profesorii prezenți au realizat tururi pe întuneric, cu copiii, lumina concentrată a blițurilor permițând o atenție mult mai concentrată pe detaliile diferitelor lucrări expuse. Oamenii s-au mobilizat și împreună finisajul a reușit să demonstreze exact ceea ce expoziția și-a propus: integrarea elementelor de patrimoniu în viața comunitară, aducerea în prezent a datinilor și obiceiurilor și creșterea nivelului de conștientizare a importanței patrimoniului. 

            A fost o seară spectaculoasă, momentul de revenire a curentului electric fiind primit aproape cu huidueli. Ne-am bucurat foarte mult de prezența tuturor oamenilor pe parcursul expoziției, dar mai ales la cele două evenimente, de început și de sfârșit. Aproape ritualic, am marcat prin acestea un eveniment la care am muncit enorm, cu mare plăcere, și care reprezintă doar începutul unui lung drum în care vom cunoaște și mai multe despre lemn, despre pânză și – musai – despre vorbă.