Pe 15 octombrie am ajuns la Polovragi, acasă la Maria Dinoiu, meșter popular și una dintre acele persoane-reper fără de care multe dintre tehnicile tradiționale ar fi rămas doar obiect de arhivă. Timp de aproape 30 de ani, Maria Dinoiu a predat arta țesutului pe război orizontal la Școala Populară de Artă din Târgu Jiu, formând generații de elevi și păstrând vie o rânduială a lucrului care se transmite, de regulă, din interiorul familiei.

Ne-a primit în casa ei și ne-a arătat obiectele textile create de-a lungul timpului: covoare oltenești, scoarțe cu motive specifice Gorjului și zonei Polovragiului, prosoape de nuntă și prosoape mormântare, fiecare cu rolul și simbolistica lui. Am văzut geacuri cu fir auriu, purtate pe umăr la sărbători, traiste din lână, macate colorate, urzite pe bumbac cu fir de lână, toate lucrate cu o migală care nu ține doar de tehnică, ci de o disciplină a timpului.

Fiecare obiect purta în el nu doar un motiv decorativ, ci o funcție, o ocazie, o relație cu comunitatea. Nimic nu era la-ntâmplare. Fiecare culoare, fiecare alegere de material spunea ceva despre loc, despre folosință, despre cine urma să poarte sau să primească acel obiect.

Ne-am bucurat să putem lua o parte dintre aceste piese și să le prezentăm în expoziția noastră, nu ca simple obiecte de decor, ci ca forme vii de patrimoniu. Aducerea lor într-un spațiu expozițional contemporan este, pentru noi, un gest de recunoaștere și de continuitate, o încercare de a spune mai departe o poveste care, la Polovragi, încă se țese.